Ganduri autohtone

In urma acestui articol “Elev bucurestean premiat” , am primit un  comentariu care il voi reda in intregime in acest post.

” Am citit cu stupoare o informatia falsa prin care se arata ca elevul Cătălin-Adrian Dochita, de la Grupul Şcolar „Gh. Asachi“ din Capitală, ar fi primul român premiat cu „Distincţia de Onoare“ (Honorable Mention) la concursul internaţional „Primul pas spre Premiul Nobel în Fizică “.
Va informez ca primul roman care a obtinut aceasta distinctie inca din 1992 (acum 14 ani!) este fostul meu elev Mihalas Stefan.
Titlul lucrarii, al carui coordinator stiintific am fost, era: “Relativistic Limitation of Atomic Species Number” si combina, la nivelul matematicii de liceu, princiul de incertitudine si teoria relativitatii speciale pentru a demonstra ca numarul de specii atomice este limitat la 137 (in acest moment este confirmata descoperirea a 116 elemnte chimice: din acestea 94 se gasesc in mod natural iar restul sunt produse artificial prin sinteza in acceleratoare de particule; se incearca sinteza elementelor 117 si 118 numite Ununseptium (halogen, probabil un solid metalic negru) si Ununoctium ( gaz nobil, probabil un gaz fara culoare)) . Demostratia se bazeaza pe calculul vitezei electronului de pe primul orbital ca functie de sarcina din nucleu. La acelasi rezultat se putea ajunge pornind de la ecuatia lui Dirac sau de la ecuatia de orbitali a lui Bohr-Sommerfeld, insa lucrarea premiata mai demonstra matematic pentru prima data in lume, ca depasind un domeniu interzis se mai pot forma elemente si intr-o zona restransa cu Z superior lui 137.
Mihalas Stefan a absolvit Facultatea de Fizica din Timisoara (Timisoara,1997); a facut un masters in Differential Geometry (Timisoara, 1999), perioade in care a stat un an in Olanda (Rijksuniversitait Groningen) si jumatate de an in Italia (Universita di Firentze). Recent (June 2006) a luat un doctorat in fizica de la California Institute of Technology. Tema de doctorat se refera la modelarea proceselor biochimice care duc la formarea memoriei (titlul : Quantitative Model of Calcium/Calmodulin-Dependent Protein Kinase II Activation). Actualmente este Postdoctoral Scholar in Biology la California Institute of Technology, iar din septembrie 2006 o sa fie Postdoctoral Scholar in Computational Neuroscience la The Zanvyl Krieger Mind / Brain Institute care este parte din Johns Hopkins University.
Din 1992 pana in prezent, la acest concurs, inca 22 elevi romani au mai fost premiati, la diferite sectiuni si nivele. Din Romania au fost trimise , din 1992 si pina in prezent, 71 de lucrari spre evaluare. Sa obtinut un PRIZES in 1999 (Daniel IONITA cu lucrarea A Study on The Formation of Porous Silicon and A Computer Simulation of The Process), 7 HONOURABLE MENTIONS la catgoria RESEARCH PAPERS, 11 HONOURABLE MENTIONS la categoria CONTRIBUTIONS (elevul Catalin-Adrian Dochita a obtinut Honorable mentions in acest an la aceasta categorie, din Romania sa participat in acest an la concurs cu 2 lucrari), 5 HONOURABLE MENTIONS la categoria INSTRUMENTS.
Afirmatiile pot fi verificate la adresa oficiala a concursului: http://www.ifpan.edu.pl/firststep/

Fiz. Dr. Sandu Golcea
“Profesorul anului”, 2005
Inspector scolar general al judetului Timis
golcea.sandu@gmail.com ”

Felicitari tuturor care au obtinut premii si multumiri domnului Fiz. Dr. Sandu Golcea pentru interventie.

Am introdus o noua categorie, fara prea mare legatura cu tema patriotica a site-ului:D, sa am si eu unde scrie cate ceva personal.

Acum vreo 3 saptamani a fost Formula 1 in America, a castigat Schumacher, mare bucurie pentru mine :d.

Dupa cursa intru pe un forumul de pe www.autorally.ro, sa vad ce mai discuta lumea. Printre alte chestii legate de F1, cineva povesteste ca a fost prezent la cursa. Foarte frumos, insa a intrat pe blat sa zic asa, a dat cateva zeci de dolari la portar in loc sa isi ia bilet de peste 100 de dolari.

Deci se poate si la americani, si la Formula 1 cu misculatii din astea. Eu ziceam ca toate fazele cu bacsis, mita de prin filmele americane sunt exagerari, dar se pare ca asta e situatia. Nu stiu daca ati observat, dar in toate filmele, comedii, actiune, groaza, pana nu da cineva mita cuiva, la portar, la chelner, la presedinte etc, nu se rezolva treaba.

Asa ca..

Intru azi dimineata pe radioul cu chat despre care am mai vorbit, http://www.radiolynx.ro/. Emisiune aveau doua domnite, iar topicul pe chat era ceva de genul “cum suntem noi, romanii?”. Tonul nu prea mi-a placut, mai ales cand s-a inceput cu “romanii buricul pamntului”, asa ca am zis pe chat ca sa vorbim despre romance, anume ca sunt frumoase si usuratice. Sper ca nu e cazul sa spun ca am bagat faza asta special sa le atac, sa vad reactia. Reactia a fost “nu cred” si s-a cam terminat chat-ul, s-a lasat liniste. Cred ca mi-am luat niste injuraturi dar nu si-au permis sa le bage pe chat. Deci de romani poti sa vorbesti de rau, dar de romance ? Oare nu isi dau seama ca atunci cand vorbesc de rau de romani, se vorbesc de rau chiar pe ele?

Ciudat..ma opresc aici caci o sa scriu un articol mai pe larg pe tema asta.

Am primit de la un coleg un blog foarte interesant, din pacate nu am avut timp inca sa il citesc prea atent. Este vorba de http://whataboutro.blogspot.com/ , un blog unde puteti citi parerea catorva straini despre romani si despre Romania.

O sa revin cand o sa il citesc si eu cu atentie, pana atunci merita sa il lecturati.

Un articol pe gustul meu, l-am gasit aici :

Jena de a fi roman?

Dimineata nimeni nu-i spune evreului: sa-ti fie rusine de etnia ta fiindca Trotki si Ana Pauker sunt evrei! Acelea sunt cazuri izolate, nesemnificative, spun rabinii, acei oameni nu reprezinta poporul evreu, nemernicii sunt nemernici de orice nationalitate ar fi.

Dimineata nimeni nu-i spune neamtului: “Sede-ti-ar hamburgerul în gât fiindca Hitler este neamt”. Ce are Hitler cu mândria de a fi neamt. Cu ea poporul german a condamnat nazismul, si-a cerut scuze de la poporul evreu si
a transformat Germania în una din cele mai civilizate si luminoase tari ale lumii. Dar rusii? Închipuiti-va ca rusilor li se ia si dreptul de a se mândri ca sunt rusi fiindca comunistii au ucis peste 60 milioane de oameni. Închipuiti-va numai ca fiecare suta de grame de vodca este însotita de
motivul sumbru al vinei pentru organizarea progromurilor antievreiesti la începutul secolului XX?

De ce, asadar, li se aminteste zilnic românilor ca din vina legionarilor, a lui CVT, a coruptilor, a violatorilor din scarile întunecoase ale blocurilor ei nu pot fi mândri de românitatea lor? De ce mândria de a fi român este asociata cu zonele obscure ale fiintarii, caracteristice întregului neam omenesc, zone pe care nu le putem ogoi nici la nivel global, nici la cel
national? Poate mândria de a fi arab sa justifice genocidul contra siitilor din Iraq? Poate ura românului Voronin contra poporului român sa-i faca pe românii din Basarabia sa se rusineze de faptul ca sunt români, ca vorbesc
limba româna si cânta doinele ca si toti ceilalti români?

Evreul, daca ar fi român, ar spune dimineata: Multumesc lui Dumnezeu ca sunt român, ca ma trag din vita de Basarabi si Musatini, ca Zalmoxis l-a învatat pe Socrate la Potidea, în 432 BC arta lecuirii sufletului omenesc cu ajutorul “rostirilor frumoase”, ca oalele de la Cucuteni sunt dinaintea
piramidelor si-s mai frumoase decât cele de la Suza si Samarra, ca neoliticul timpuriu de la Gura Baciului este una din munile lumii etc, etc.
Românul, însa, nu spune aceste cuvinte fiindca Noica e de fapt alt Noica, Eliade e alt Eliade, Cioran e alt Cioran si toti trei au fost elevii lui Nae Ionescu, care. Care l-a învatat si pe Mihail Sebastian.

Dar, oare, uriasele temple din Muntii Orastiei, care mai stau si azi în zloata vremii si a muntelui fiindca stramosii românilor le-au construit din andezite taiate la milimetru, nu pot da amârtilor de la Gradistea de Munte macar un dram de mândrie nationala? Oare pictura exterioara a bisericilor din nordul Moldovei nu are dreptul sa reprezinte poporul român în marea
galerie de arta a lumii? Oare minunea arhitectonica de la Patrauti, construita de Stefan cel Mare în 1487, nu poate reprezenta omul pestetot în Univers?

Campul de unitate al unei natiuni (amercan nation se rosteste cu mândrie obligatorie în SUA) îl constituie mandria de a fi anume bosiman, japonez sau francez. Câmpul umanitatii ar fi o închisoare strasnica daca nu ar exista diversitatea ei etno-culturala. Echipa de fotbal a Majestatii Sale, premiile
Nobel pentru fizica, cosmonautul Prunariu, mersul pe versete de Lao Tzu, cubul sacru de la Mekka, totemurile pigmeilor din Africa eucatoriala, dar si brutele comunisto-fasciste, politicienii corupti, violatorii din scara blocului, fetele de rromi maritate la 12 ani - toate, toate sunt ale oamenilor. Tot ce face omul este umanism, spunea Heidegger în vestita scrisoare adresata lui Sartre. Dar nici un neam nu înhama tot omenescul la
carul de slava care îl reprezinta. Fiindca nu exista pe lumea asta padure fara uscaturi.

Întrebarea cu privire la “mîndria de a fi român” a fost relansata ziele trecute de catre distinsul intelectual Andrei Plesu. Cam în aceleasi timp si dl Cornel Nistorescu, editorialistul de la “Evenimentul zilei”, se plângea ca România nu are mari personalitati alaturi de care sa intre mândru în UE.
Si dl Patapievici declara recent la TVR (la “Masina de tocat”) ca poporul român este unul din cele mai dezlânate popoare ale lumii. Asa s-a întâmplat ca aceste idei au fost mediatizate cu putin timp înaintea aparitiei amendamentului Oostlander. Fara a face vreo legatura între aceste evenimente
mediatice si lectiile pe care le are de facut guvernul român ca România sa intre onorabil în UE, unele întrebari se isca, totusi. Oare italienii nu mai sunt mândri de tara lor din cauza afacerii “Parmalat”? Oare belgienii îsi reneaga mândria de a fi belgieni si statutul de tara membra UE din cauza pedofililor, ucigasi în serie?

De ce nu s-ar mândri tot românul cu dnii Plesu, Nistorescu, Patapievici? Iar dl Nistorescu cu mama lui? Iar mama lui de ce nu ar intra în UE impreuna cu toate rudele ei de pe Valea Streiului? Cine, ce sunt tinerii matematicieni si informaticieni români premiati la atâtea olimpiade internationale? Cine,
ce sunt uluitorul actor Marcel Iures, misteriosul sculptor Corneliu Baba, magnificul pictor Ion Irimescu, opera enesciana a lui Iosif Conta? Cine, ce sunt taranii de pe Târsa Orastiei care-si ara terasele dacice onomatopeizând vânarea de vânt? Dar impresionantele constructii ingineresti de pe Sebes?
Dar portul maritim Constanta? Dar Marea Adunare Nationala a românilor din Basarabia de la 27 august 1989? Dar cea mai lunga retea de cai ferate din Europa? Dar cele 12 stratificari arheologice de la Ripiceni-Izvor, cercetate de arheologul Al. Paunescu, unicale pe tot Pamantul fiindca cuprind peste 100.000 ani de civilizatie mentinuta cu îndârjire sedentara
exact pe acelasi loc?

Chiar daca mândria de a fi român si-ar reduce actiunea numai cât tine o lunca unde-si cânta grierii printre frunze de brustur, si se fugaresc copiii printre sânziene înflorite, si suna înalt clopotul bisericilor din Strei sau Butuceni, tot ar trebui sa-i multumim Domnului pentru ca ni-a dat ochi sa vedem anume asa, româneste, lumea în care traim. Si cu stele-faclii, si cu
mori aduse de furia apelor când pe firul vertical, când pe cel orizontal al acestui strâvechi pamânt.

Adrian Vartic-Chisinau

Un elev bucurestean este primul roman premiat cu “Distinctia de Onoare” la concursul international “Primul pas spre Premiul Nobel in Fizica”. Catalin Adrian Dochita, de la Grupul Scolar “Gh. Asachi” a participat la a 14 editie a concursului, desfasurata la Varsovia - Polonia, alaturi de competitori din 65 de tari. Adrian Dochita este primul elev roman care obtine un asemenea premiu important. Indrumatorii sai sunt profesorii Sever Georgescu si Doina Cornelia Bitoaica.
Sursa: www.radiolynx.ro

S-a terminat si campionatul asta. Au fost cateva meciuri urate, am scris despre unul aici , iar gestul din finala a lui Zinedine Zidane a fost cireasa de pe tort. Provocat sau nu, nu a fost ceva normal. Si ala de l-a provocat, un nesimtit si el. Amandoi din echipele nationale ale unor tari civilizate cica, intr-o finala mondiala. Deci, nu mai comentati atat ca numai la noi se intampla chestii urate pe stadioanele de fotbal, se intampla si la nivel mult mai mare.

Pun aici si un gif animat cu lovitura de cap a lui Zinedine Zidane:

Acum cativa ani am facut un site, care de curand l-am dat unui prieten, care e oarecum in domeniu. E vorba de un site cu zugravi . Site-ul nu e cine stie ce, e printre primele site-uri facute, un experiment. In baza de date sunt vreo 50 de zugravi, el a facut o selectie, deocamdata a ramas doar unul, care zice el ca este serios si face treaba de calitate. As fi curios daca cineva apeleaza la zugravii de pe site-ul acela ce parere are, e invitat sa comenteze aici, daca are vreo plangere sau vreo lauda, sa ajutam sa mentina zugravi seriosi pe site.

Site-ul este www.zugravi.3x.ro .

Ascultam un radio de pe net, descoperit curand, radio cu chat atasat, chat pe care il poti folosi pentru a iti da cu parerea si participa astfel la emisiuni. Tema emisiuni era ceva de genul “munca la romani, eficienta munci la romani”. Una dintre realizatoare spunea pe chat ca nu intelege scuza unora, anume ” ce rost are sa ma spetesc muncind pentru salariul asta de nimic?”. Ca daca nu le convine salariul sa plece in alta parte, pe un salariu mai mare. E si nu e asa. O sa dau un exemplu, despre un prieten de-al meu.

Termina omul nostru facultatea in Bucuresti si pleaca acasa la el, oras mare, resedinta de judet. Dupa un an, se intoarce in Bucuresti , cu dorinta de a se angaja. In acel an la el in oras nu a avut nici macar un interviu, cu toate ca si-a depus cv-ul in diferite locuri, fiind astfel nevot sa revina in Bucuresti unde sansele de angajare erau mai mari, mai bine zis erau reale.

Au urmat peste 10 interviuri si in 2 saptamani era angajat, pe un post de conducere. Salariul 5 milioane. Era prima lui slujba, era la inceput a acceptat de voie de nevoie. Normal, ca in orice firma el era si director si angajat de rand, vorba lui, el centra el dadea cu capul. Eu il cunosc si pot spune ca is facea treaba foarte serios, era dedicat serviciului,uneori chiar il intrebam de ce se agita atat. Dupa vreo jumatate de an, vrand-nevrand (statea in chirie, platea mult, bani putini) a cerut o marire de salariu. Dupa demisie depusa, discutii, rugaminti sa ramana (era apreciat in firma de majoritatea angajatilor) au spus ca ii maresc salariul si nu stiu ce promisiuni pe viitor. Cu cat i s-a marit salariul ? Cu 1 milion de lei!! Cica doar ata se poate acum! Vreau sa spun ca nu era firma de apartament, sediul era intr-o zona centrala, se platea chirie vreo 3 mii de euro, patronul mai avea cateva firme atat de cunoscute incat nici nu vreau sa dau nume aici. 1 milion marire de salariu, pentru cineva care era apreciat si dedicat muncii lui! A acceptat un timp, apoi s-a mutat la o firma mai mica, dar unde i se promisese un salariu si conditii mai bune.
Deci, a doua slujba. Nu a stat mult. Nu mai stiu cum a fost cu banii, dar mi-a zis ca o ia razna, ca pur si simplu sta degeaba, ca se plafoneaza, nu are nici un viitor acolo. Conditiile promise fusesera vorbe in vant.
11 milioane pe luna, sta in chirie, trebuie sa manance, s ase imbrace, sa plateasca intretinere si ce mai trebuie sa plateasca orice om.
De curand, am vazut ca a inceput si el sa isi cam “bage si el piciorul in servici”. Eu ii cam dau dreptate. Pai pentru ce munceste el pe rupte? Ce viitor, ce speranta ca o sa aiba si el casa lui candva poate avea cu salariul asta? Sa plece la alta firma? La ce firma are el garantia ca va fi mai bine? Deja e la a treia firma in 2 ani, ar vrea sa faca un imprumut iar bancile cer vechime. Si atunci, din nou, pentru ce munceste el ? De ce sa se agite sa isi faca treaba?

Morala ar fi ca romanul nu se naste lenes, nici delasator. Acestea sunt povesti nascocite de ziaristi care trebuie si ei sa scrie ceva si trebuie sa scrie de rau, ca altfel nu e jurnalism. Povesti nascocite de patroni care se imbogatesc pe spinarea altora si incearca sa ii umileasca pe angajati, sa ii faca sa se simta mici, neinsemnati, ca nu cumva sa isi ia nasul la purtare si sa ceara un salariu decent, conditii de munca decente.

Deocamdata atat, eu sunt cam delasator si merg la culcare, dar trebuia sa scriu articolul asta ca il tin in mine de cateva zile bune.