Munca la romani
Ascultam un radio de pe net, descoperit curand, radio cu chat atasat, chat pe care il poti folosi pentru a iti da cu parerea si participa astfel la emisiuni. Tema emisiuni era ceva de genul “munca la romani, eficienta munci la romani”. Una dintre realizatoare spunea pe chat ca nu intelege scuza unora, anume ” ce rost are sa ma spetesc muncind pentru salariul asta de nimic?”. Ca daca nu le convine salariul sa plece in alta parte, pe un salariu mai mare. E si nu e asa. O sa dau un exemplu, despre un prieten de-al meu.
Termina omul nostru facultatea in Bucuresti si pleaca acasa la el, oras mare, resedinta de judet. Dupa un an, se intoarce in Bucuresti , cu dorinta de a se angaja. In acel an la el in oras nu a avut nici macar un interviu, cu toate ca si-a depus cv-ul in diferite locuri, fiind astfel nevot sa revina in Bucuresti unde sansele de angajare erau mai mari, mai bine zis erau reale.
Au urmat peste 10 interviuri si in 2 saptamani era angajat, pe un post de conducere. Salariul 5 milioane. Era prima lui slujba, era la inceput a acceptat de voie de nevoie. Normal, ca in orice firma el era si director si angajat de rand, vorba lui, el centra el dadea cu capul. Eu il cunosc si pot spune ca is facea treaba foarte serios, era dedicat serviciului,uneori chiar il intrebam de ce se agita atat. Dupa vreo jumatate de an, vrand-nevrand (statea in chirie, platea mult, bani putini) a cerut o marire de salariu. Dupa demisie depusa, discutii, rugaminti sa ramana (era apreciat in firma de majoritatea angajatilor) au spus ca ii maresc salariul si nu stiu ce promisiuni pe viitor. Cu cat i s-a marit salariul ? Cu 1 milion de lei!! Cica doar ata se poate acum! Vreau sa spun ca nu era firma de apartament, sediul era intr-o zona centrala, se platea chirie vreo 3 mii de euro, patronul mai avea cateva firme atat de cunoscute incat nici nu vreau sa dau nume aici. 1 milion marire de salariu, pentru cineva care era apreciat si dedicat muncii lui! A acceptat un timp, apoi s-a mutat la o firma mai mica, dar unde i se promisese un salariu si conditii mai bune.
Deci, a doua slujba. Nu a stat mult. Nu mai stiu cum a fost cu banii, dar mi-a zis ca o ia razna, ca pur si simplu sta degeaba, ca se plafoneaza, nu are nici un viitor acolo. Conditiile promise fusesera vorbe in vant.
11 milioane pe luna, sta in chirie, trebuie sa manance, s ase imbrace, sa plateasca intretinere si ce mai trebuie sa plateasca orice om.
De curand, am vazut ca a inceput si el sa isi cam “bage si el piciorul in servici”. Eu ii cam dau dreptate. Pai pentru ce munceste el pe rupte? Ce viitor, ce speranta ca o sa aiba si el casa lui candva poate avea cu salariul asta? Sa plece la alta firma? La ce firma are el garantia ca va fi mai bine? Deja e la a treia firma in 2 ani, ar vrea sa faca un imprumut iar bancile cer vechime. Si atunci, din nou, pentru ce munceste el ? De ce sa se agite sa isi faca treaba?
Morala ar fi ca romanul nu se naste lenes, nici delasator. Acestea sunt povesti nascocite de ziaristi care trebuie si ei sa scrie ceva si trebuie sa scrie de rau, ca altfel nu e jurnalism. Povesti nascocite de patroni care se imbogatesc pe spinarea altora si incearca sa ii umileasca pe angajati, sa ii faca sa se simta mici, neinsemnati, ca nu cumva sa isi ia nasul la purtare si sa ceara un salariu decent, conditii de munca decente.
Deocamdata atat, eu sunt cam delasator si merg la culcare, dar trebuia sa scriu articolul asta ca il tin in mine de cateva zile bune.
